Rugă-n deznădejde
Rugă-n deznădejde
Când cugete sumbre-mi produc apăsare,
Către Tine Doamne-n rugă mâini întind,
Speranţa-mi s-agaţă, de harul Tău mare
Cu chemări prea sfinte care mă cuprind,
Oferindu-mi sprijin în ceas de tulburare!
Nu ascunde Doamne, faţa Ta cea sfântă
Când strig către Tine din lumea pierzării,
O! Căci Tu n-urgiseşti, inima ce-i frântă
Şi prea greu stresată, în pragul disperării,
Când Te cată-n grabă, în durerea cruntă!
Adu-mi Doamne pacea, fină şi cerească
Să-mi inunde sufletul, trist şi îngrijorat!
Când în deznădejde, fiinţa mea firească
Se zbate-n răspunsuri, pentru a fi salvat,
Speranţa-mi nutrită, fă ca ea să crească!
Sub valuri năvalnice de-asaltări în ispite
Ce zilnic mă-ncearcă, spre-a mă cuceri,
Ce-n promisiuni mi-arată, clipe fericite,
Dar care prin fapte, ele, mă vor înnegri,
Dă-mi tăria-nvingerii, cu forţe înzecite!
Dă-mi puterea aceea, cre-i răbdătoare
Si-aşteaptă răspunsul la ruga adresată,
Să mă-nalţ mai sus, mereu înspre soare
Din lumea cea largă de farmec stresată
Şi-n mrejile-i prinsă ce-o duc la pierzare.
O! Tu-mi poţi re-aduce, liniştea deplină
Prin Cuvântul Sfânt, plin de mângâiere,
Căci după furtună, vreme-o fi…senină
Un motiv de cântec, neştiind de durere,
Pentru slava-Ţi sfântă-n Gloria-Ţi divină!
Flavius Laurian Duverna
07 octombrie 2010
