Spre zările de sus…
Spre zările de sus…
Spre zările de sus…- albastre
Spre cerul cel plin de mistere,
Aş vrea să zbor spre alte astre
Mânat de-a Domnului putere
Scăpat de cercul lumii noastre.
Şi-n rându-atâtor mari minuni
Ce Universul vast marchează,
Pe drumul marii ’Nţelepciuni
Să simt că toate, -n veci viază,
Comori,..că-n palmares aduni!
În dimensiunea-i fără margini
Cu-a sale mii, şi mii de Galaxii,
Fermecat, şi-uimit de imagini
Să văd că-astfel sunt din vecii
Pentru ştiinţa-mi-nalte pagini.
S-admir mulţimi de constelaţii
Cu alte lumi, ce-au fost create,
Cu alţi sori, plutind prin spaţii,
Cu-alte sisteme,…nenumărate
Ce alcătuiesc spre slava-I, naţii.
Cuprins fiind de-un dor imens,
Deplin s-aspir spre a cunoaşte
Că tainele au toate-un consens,
Că-n împlinri,…se recunoaşte
C-astfel fiind, nu-i un nonsens,
Ci-au fost astfel, pe veci create
De Acel ce-I Dumnezeu, etern!
În faţa Lui,…să-mi văd stopate
Idei ce-n mintea-mi, se discern
Că El conduce-n Univers toate!
Flavius Laurian Duverna
18 noiembrie 2010
