De Anul Nou
De anul Nou
De anul nou, străbate-un ecou
Din anul vechi; parcă-n urechi
Un glas răsună c-o veste bună,
E-o veste care, prin glasul tare
Ea dulce chiamă ca şi o mamă
Pe-ai săi copii, cu paşi zglobii.
Şi cine-o ascultă, şi n-o insultă
Prin neascultare, şi în umblare
Paşii-ndreaptă pe calea dreaptă,
Şi se convinge că poate-nvinge
În drumul vieţii veşmântul ceţii
Nutrind credinţă, spre biruinţă.
Şi încă un an, mult mai diafan
Ne vine în faţă, şi el ne învaţă
Să încercăm, să ne schimbăm,
Să fim mai buni, şi din cărbuni
Avem menirea ca-ntreagă firea
Să se prezinte-n albe veşminte.
De anul nou, să fie un alt ecou,
Să-l ducă vântul, tot pământul
Ca model al Iubirii şi-al înfrăţirii!
Să fim toţi una, şi-ntotdeauna
Iubirea să fie, ca o albă mantie
Ce umple totul, şi stinge focul.
Acum să zidim şi să propăşim
La templul sfânt, prin Cuvânt,
Caci El cere mereu să prospere,
Să fim pietre vii având bucurii
Şi vestea-nnoirii, şi a pregătirii
S-o ducem la alţii, la toţi fraţii!
Spre slava divină, pură, senină
Să fie cântare, în zi de serbare,
Toţi să cântăm, să ne bucurăm!
Inimile noastre-n zările albastre
Să nădăjduiască, să cunoască,
Marile minuni de peste genuni!
Flavius Laurian Duverna
31 decembrie 2010
