Cutremur

februarie 28, 2011

Doar o grămadă de moloz,

Sunt ani de vise şi de muncă,

Şi doar un praf ce se aruncă,

E-un şir întreg de amintiri.

 

Din ochi şiroaie nu se-opresc,

Mi-e inima izvor de jale,

Când rătăcesc ‘n-a morţii vale,

Pericole apar firesc.

 

Vecini, prieteni sau turişti,

Se spulberă într-o clipită,

Belşug de viaţă risipită,

Şi-atât de mulţi îngeri prea trişti…

 

O, vino, Doamne, mai curând,

Durerea să opreşti, suspinul,

Amar din suflet şi veninul,

Să luminezi viaţă şi gând!

 

O nouă zi apare-ncet,

Ce tristă-i şi înnegurată,

Parc-a murit speranţa toată,

Iar stelele se-ascund pe rând.

 

Pământ e totul, efemer,

Trupuri şi-obiecte sfărâmate,

Materie, sânge-amestecate,

Destin de aur sau mizer.

 

O jucărie şi un ceas,

Stau prăfuite şi distruse,

Lângă fiinţele răpuse,

De vălul morţii ce s-a tras.

 

„E prea târziu de-ntors acas’!”

Traseul vieţii se închide,

Pe mulţi neantul îi cuprinde.

Isus îţi zice:”Nu te las!”

 

Mai ai o şansă să refaci,

A vieţii tale melodie,

Lasă-L pe El ca să o scrie,

Cu Domnul semenii să-mpaci!

Floare de colţ

 

 

 

Comments are closed.