Cutremur
Doar o grămadă de moloz,
Sunt ani de vise şi de muncă,
Şi doar un praf ce se aruncă,
E-un şir întreg de amintiri.
Din ochi şiroaie nu se-opresc,
Mi-e inima izvor de jale,
Când rătăcesc ‘n-a morţii vale,
Pericole apar firesc.
Vecini, prieteni sau turişti,
Se spulberă într-o clipită,
Belşug de viaţă risipită,
Şi-atât de mulţi îngeri prea trişti…
O, vino, Doamne, mai curând,
Durerea să opreşti, suspinul,
Amar din suflet şi veninul,
Să luminezi viaţă şi gând!
O nouă zi apare-ncet,
Ce tristă-i şi înnegurată,
Parc-a murit speranţa toată,
Iar stelele se-ascund pe rând.
Pământ e totul, efemer,
Trupuri şi-obiecte sfărâmate,
Materie, sânge-amestecate,
Destin de aur sau mizer.
O jucărie şi un ceas,
Stau prăfuite şi distruse,
Lângă fiinţele răpuse,
De vălul morţii ce s-a tras.
„E prea târziu de-ntors acas’!”
Traseul vieţii se închide,
Pe mulţi neantul îi cuprinde.
Isus îţi zice:”Nu te las!”
Mai ai o şansă să refaci,
A vieţii tale melodie,
Lasă-L pe El ca să o scrie,
Cu Domnul semenii să-mpaci!
Floare de colţ
