Alfa şi Omega
Alfa şi Omega
De-a pururi Alfa şi Omega
Fiind din veacuri, nedatate,
Eşti Dumnezeu, ce închega
Un Univers vast, o entitate!
Din veşnicii, eşti Începutul
A tot ce-i viaţă, în Univers,
Şi tot din veşnicii, Sfârşitul
Neschimbător şi de neşters!
Puterea-Ţi, nespus de mare
Prin neîntrecuta Ei gândire,
E forţa motrice… în lucrare
În veşnica-Ţi Nemărginire!
Numai prin Cuvântul Sfânt
Ai zis, şi îndată, s-au făcut,
Şi cer şi stele, şi-un Pămînt,
Cum ai dorit şi cum ai vrut!
Când în Atotînţelepciunea
Un nou sistem ai conceput,
În Univers, a fost minunea
Prin voia-Ţi care-a apărut!
Şi aştrii mari Soare şi Luna,
Ce străjuiesc acest Pământ,
Rămas-au pentru totdeauna
Întocmai creaţi prin Cuvânt.
Ca cei mai mari luminători
Pe-a cerului boltă albastră,
Au fost numiţi guvernatori
Ai zilelor în lumea noastră.
Ei separând ziua de noapte
Cu-a lor lumină, luminând,
Slujesc prin semne să arate
Că-n zile anii trec curgând.
Necontenit, ele marchează
Prin calcul timpul cel fluid,
Când în mărire guvernează
Din ceru-atâta, de splendid.
Şi-nveşmântat în panorama
Planetelor… pe ceru-astral,
Cu măreţie-şi spune faima
Sistemu-n spaţiul… sideral.
Saturn… Mercur şi Uranus,
În circuit, Neptun şi Marte,
Şi Pluto… Jupiter şi Venus
Îşi au menirea mai departe.
Calea lor, trece prin vremi
Fiind Soarele al lor nucleu,
Prin Forţa vie, ce le chemi
Urmându-şi eternul traseu!
Şi-n prea sublimul Univers
Cu alte lumi, minuni create,
Le-ai trasat drumul de mers
Cu legi eterne, neschimbate.
O! Cugetând adânc şi-atent
În ele văd, Forta-Ţi Divină,
Din veşnicii până-n prezent
Neschimbătoare, şi deplină.
Şi nici astrul, lumii noastre
Nu se învârte la întâmplare,
Şi-asemeni, celorlalte astre
El ocoleşte… acelaşi Soare.
Cuprins, în cerescul sistem
El an de an, mereu rodeşte,
Nu de la sine, ci înţelegem
Puterea-Ţi, ce-l cârmuieşte.
Iar mâna-Ţi, care-l susţine
E Forţa cea Conducătoare,
Nimic, să nu-l poată reţine
În drumul lui prin apăsare.
Prin spaţii mâna nevăzută
Le ţine toate-n drumul lor,
Crearea-n veci desăvarşită
Să stea în Cosmos uimitor.
Superbă salbă… în Galaxii
Vastul sistem, cel planetar,
El, dela-nceput de veşnicii
Avea marcat, centrul solar.
Dar Planul cel Sfânt, divin,
Stârnita-n cer nemulţumire,
Ce-a afectat în mod deplin
Tronul cel veşnic în mărire.
Atunci păcatul, a luat fiinţă
În primul heruvim, Lucifer,
Şi-a tulburat, prin iscusinţă
Şi ordinea,… şi pacea-n cer.
Înălţându-se, s-a-mpotrivit
Pentrucă el n-a avut cuvânt,
În planul ce-a fost întocmit
De-a face omul, pe Pământ.
Ţi-ai arătat, atunci, iubirea
În a-l convinge, ca să vadă,
Lucrarea rea, în răzvrătirea
Şi haosul, ce-avea să cadă.
După înfiorătoarea tragedie
Când răscoala a luat sfârşit,
Noul sistem, cu mărinimie
În Universul vast l-ai clădit.
Iar planul care-a fost făcut
De a crea,… Terra albastră,
A fost în totul,…conceput
În puterea-Ţi cea măiastră.
Când omul-fiinţă, ai creat
Era în perfectă asemănare,
Cu Tine Doamne, minunat,
La chip şi sfântă-nfăţişare!
În spaţiu-imens, Universal,
Când locul său, l-ai stabilit,
Cu strigăte în mod triumfal
Şi-n cântece… a fost primit.
Toţi fiii acelor lumi create
Ca o remarcă… a bucuriei,
A-ntâmpinat pe omul-frate
Pe plaiul sfânt al veşniciei.
Au răsunat, în bolţi cereşti
Imnuri preasfinte-n osanale,
C-Atotputernic, veşnic eşti
Mai sus de cerurile-astrale.
Şi-au fost cântări de veselie
Şi nimeni Doamne nu nega,
C-ai fost şi eşti din veşnicie
Neschimbat Alfa şi Omega!
Flavius Laurian Duverna
