Nu mai mă-nşelaţi ispite-amăgitoare!
Nu mai mă-nşelaţi ispite-amăgitoare!
Nu mai mă-nşelaţi ispite-amăgitoare
Cu-a voastre tactici prin ademenire!
Eu vreau să-mi duc paşii-n ascultare
De-al Domnului cuvânt, fără-ncetare,
Prin viaţa-mi astăzi, să-I aduc mărire.
Să fiu supus, ca şi-un copil încrezător
În dragostea de tată care-l ocroteşte,
Căci numai astfel, El îmi va fi păzitor
Privind din cer cu ochi atoatevăzător,
Pe calea care merg, mă-nţelepţeşte!
Astfel, când sunt supus la încercări
Atunci gându-mi către Tatăl zboară,
El, îmi poartă grija-n binecuvântări,
Prin îngeri mă păzeşte-n strâmtorări
Şi mă izbăveşte, pentru-a câta oară?
Nu mă înşelaţi, ispite prin ademenire
Cu-a voastre curse-ntinse amăgitoare!
Eu vreau ca viaţa-mi prin a Sa jertfire
Care-a sădit în mine-a Lui neprihănire,
S-aducă roade la vremea de recoltare!
Să-L preamăresc pe Dumnezeul Bun,
Pe-Acel, care povara grea mi-a luat,
Prin faptele de pocăinţă să-L răzbun,
Şi-n glas de trâmbiţă mereu să spun,
Cum la Calvar, prin Jertfa-I m-a salvat.
Să-mi salte inima, în piept de bucurie,
Şi tot ce este-n mine, să salte în cânt!
Căci în harul Său am drept la veşnicie,
La marea de cristal să cânt o simfonie,
Născută din istoria, bătrânului pământ.
Flavius Laurian Duverna
02 noiembrie 2011