Biruinţa-n umilinţă
Biruinţa-n umilinţă
Isuse… Scump Mântuitor!
Din slava sfântă şi divină,
La omul slab, cel muritor,
Te-ai coborât în a lui vină.
Te-ai dezgolit de măreţie,
De slava-Ţi de Dumnezeu,
Ce-a stralucit din veşnicie
Înveşmântată în curcubeu.
Un trup aici Ţi-ai pregătit
Ca să aduci la îndeplinire,
Cum planul sfânt a stabilit:
Cea mai sublimă mântuire.
Născut sub legi deja fireşti
Cu omul, Te-ai asemănat,
Sa poţi lupta, să biruieşti,
Să îl răscumperi din păcat.
Prin lupta lungă, a ispitirii,
În Ghetsimani sub apăsare,
Ai vrut nădejdea mântuirii
Să i-o asiguri prin răbdare.
Şi-ai suportat cu umilinţă
Prin umbra de neascultare,
Cea mai grozavă sentinţă
Şi mai crudă condamnare.
Şi-astfel, vestit-ai biruinţa
Prin Universul ce-ai creat,
Că ai primit tăcut sentinţa
Să mori pe lemn crucificat.
De-aceea-n toată veşnicia
Mareaţa taină, a-ntrupării,
Va fi-acea ştiinţă, şi făclia,
În jertfa scumpă a salvării.
Flavius Laurian Duverna
