Credinţă sfântă!…
Credinţă sfântă!…
Credinţă sfântă-n Dumnezeu
’N-Acel ce-I veşnic Creator,
Tu-ai fost şi ne vei fi mereu
Măreţul tainic, scump izvor
Ce ne-ntăreşti, fiind la greu
Dând noi speranţe, în viitor!
Ai fost purtată peste veacuri
Din generaţii,… în generaţii!
Şi dacă ochii-au făcut lacuri
– Sub persecuţii de senzaţii,
Lacrimi multe-au curs şiraguri
În temniţi grele în reputaţii!
Nu au putut, mai marii lumii
De a te scoate din conştiinţa,
A celor ce, din haina humii,
Martiri ei îşi strigau credinţa,
Din foc arzând, fiind tăciunii
Ce-şi fumegau, placizi fiinţa!
Credinţă scumpă şi măreaţă
Ce ai zdrobit prin crez altare,
– Cu propria-ţi şi sfânta viaţă –
De zei şi împăraţi sub soare,
Toţi au apus în nori şi ceaţă,
Tu-ai strălucit, triumfătoare!
Nici foc, nici apă, nici furtuni
Ce vrut-au să te nimicească,
Zvârlindu-te-n adânci genuni
Ca să te pierzi, să biruiască…
Nu au putut, ci roade aduni,
Credinţă sacră strămoşească!
Dând noi sperante, în viitor
Tu ne-ntăreşti, fiind la greu!
Măreţ şi tainic, scump izvor,
Tu-ai fost şi ne vei fi mereu
‘N-acel ce-I veşnic, Creator,
Credinţă tare-n Dumnezeu!
Flavius Laurian Duverna
15 decembrie 2011
