Când Doamne nu Te ştiam!
Când Doamne nu Te ştiam!
Când Doamne nu Te ştiam
Privind la lumea trecătoare,
După-o îndelungă căutare
La orizont sclipind zăream,
În neliniştea inimii mele
Răspuns, întrebărilor grele.
Şi-aşa aflat-am din Cuvânt
Că eşti Domnul Dumnezeu
Bogat în dragoste mereu,
Care-ai făcut cer şi pământ
Şi stele sus în bolta albastră,
Odată cu lumea noastră.
Şi tot atunci, am mai aflat
Că-n planul cel de creaţiune,
A fost primit ca o minune
Omul sfânt, ce L-ai creat
Dup-a Ta sfântă asemănare
Întreg la chip şi-nfăţişare.
Şi că atunci, când a căzut
Ai pus măsuri de precauţie,
Ca-n starea cea de evoluţie
Planul care-a fost făcut,
Să fie adus la îndeplinire
Salvând întreaga omenire.
Astfel prin tainica-ntrupare
Când a sunat ceasul sfânt,
În ceruri sus, jos pe pământ
S-a arătat Darul Tău mare
În corp uman prin Fiul Tău,
Ca să-l distrugă pe cel rău.
S-aducă în ordinea divină
Eterna pace, tulburată
De Lucifer, ca să întreţină
Povestea lui, că-i subjugată,
Prin forţa Ta cea creatoare
Care cerea strict ascultare.
Flavius Laurian Duverna
20 ianuarie 2012
