În Carul de biruinţă
În Carul de biruinţă
Doamne, în carul de biruinţă
M-ai chemat cu glasul dulce
Spre ceruri de-a mă conduce,
Şi Te-am urmat prin credinţă
Sub Cuvântu-Ţi sfânt pe cale
Cântând imnuri de-osanale!
Îţi spun că mi-e drag traseul
Luptei ce-o duc în credinţă
Neîntrerupt, spre biruinţă;
Semn sfânt stă în curcubeul
Când din ceruri sus vesteşte,
Că-al carului drum sfârşeşte!
Doamne, în carul de biruinţă
M-am urcat la-Ta îndemnare
Sfidând lumea de sub soare,
Ce domneşte-n necredinţă,
Mergând spre scumpa cetate
Cu străzi de-aur, ce-s pavate!
Porţi Tu-ai pus, mărgăritare,
’N ziduri de iaspis, străvezii –
Să-Ţi primeşti pe-ai Tăi copii
Veniţi din strâmtoarea mare,
Unde Doamne-n harul sfânt
Stat-au tari, prin legământ!
Doamne, în carul de biruinţă
Ce prin Duh Sfânt ‘naintează,
Sper să am conştiinţa trează
Apreciind, că a Ta făgăduinţă
Despre patria sfântă cerească
Ea se vrea, să se-mplinească!
O, şi când carul sfânt va intra
Lin, pe porţi în sfânta cetate,
În cântări, pe străzile luminate
Doamne, în veci m-oi bucura,
Pentrucă-n dragostea-Ţi mare
Prin Hristos, mi-ai dat salvare!
Flavius Laurian Duverna
12 februarie 2012