Ces de Rugă!…
Ceas de Rugă!…
Ceas de rugă, drag îmi eşti
Prin sfânta-Ţi solemnitate,
Când te-apropii să soseşti
Inima-mi, parc-altfel bate,
Mi-o pregătesc de-nchinare
Dela Domnul, s-am iertare!
Lui să-I spun în rugaciune
Câte dureri mă străpunge,
Inima-mi cum mi se frânge,
Cum puteri scad şi apune
Dacă n-ai fi să-mi îndrept
Gândul sus, de-a fi-nţelept.
Ceas de rugă, pentru mine
Mi-eşti aşa de scump, dorit,
Tu spre zări dulci şi senine
Gându-mi porţi spre infinit,
Spre al Tatălui Tron Sfânt
Cel ce-mi ştie orice cuvânt!
Când Lui prin rugă Îi spun
Confruntări ce mă aşteaptă
Zilnic, în vorbire şi în faptă,
Domnul meu ceresc şi bun
În dragostea-I, cu-ndurare,
Se va-ngriji-n strâmtorare.
Ceas de rugă-n timp precis
Pus de-oparte spre-nchinare,
Zilnic, de trei ori în adorare,
Mi-eşti benefic, cum e scris
Dimineaţa, la amiază, seara
Să mă-nchin, golind povara!
Domnului, s-o predau toată
Dândui-o, ‘nălţând credinţa
Că-n rugă,-o s-am biruinţa,
Căci spre Golgota-i purtată
Sub crucea grea a răstignirii
Prin Jertfa scumpă a Iubirii.
Flavius Laurian Duverna
14 februarie 2012
