Dorul sfânt de veşnicie
Dorul sfânt de veşnicie
Dorul sfânt, de veşnicie
M-a cuprins, iubit Isus!
Când spre zările de sus
Gându-nalţ, cu bucurie
Sufletu-mi, e-n veselie,
Şi trăiesc gândul nespus
Că prin har pot fi supus.
Dorul sfânt, de veşnicie
Îmi străbate toată fiinţa
Si-mi întăreşte credinţa,
Dându-mi forţă şi tărie
Că voi gusta-n părtăşie,
Dacă-mi voi spori silinţa
Cu cei sfinţi, făgăduinţa.
Dorul sfânt, de veşnicie
În inima-mi, mi-a încolţit,
Mă îndreaptă spre zenit
Prin credinţa tot mai vie,
Către scumpa Împărăţie
Cu-oraşul mândru, aurit,
Ierusalimul, cel nou zidit.
Dorul sfânt, de veşnicie
Mă duce prin constelaţii
Printre sori din alte spaţii,
Şi-n nespusa-mi bucurie –
A lumilor, ce-n armonie
Se mişcă-n sfinte vibraţii
Voi avea, aceleaşi relaţii.
Flavius Laurian Duverna
28 februarie 2012
