Calea Vieţii
decembrie 4, 2009
Calea Vieţii
Când străin eram de Tine
Prins de-avântul tinereţii,
Doamne, ai venit la mine
Arătându-mi calea vieţii!
Mi-ai făcut de cunoscut
Tot ce-i rău, şi ce e bine,
Şi de-atunci am început
Legea sfântă de-a o ţine.
Când vreau binele să fac
Răul… de mine se-agaţă!
Duhul nu pot sa-l împac
Când văd că apre-n faţă.
Şi în lupta aceasta mare
În război pornit cu firea,
Care vrea mereu-nălţare
Numai Tu, eşti izbăvirea!
Doamne, unic eşti salvare
Din puterea-i cea vrăjită,
Ce-n completă subjugare
Inima-mi, mi-e-nlănţuită.
Dar conform făgăduinţei
Alta Doamne, îmi vei da,
Ca-n nădejdea biruinţei
Prin credinţă, să pot sta.
Mulţumiri, fie-Ţi’nălţate
Scumpul meu Mântuitor,
Izbăvindu-mă de moarte-
Sunt al vieţii moştenitor!
Flavius Laurian Duverna
