Mă-ndrept spre sfânta Cetate
Mă-ndrept spre sfânta Cetate
Mă-ndrept spre sfânta Cetate
Pe-aripi de speranţe-n cânt,
Uitând de-acest trist pământ
Cu-ngrijorări şi dureri toate,
Care tot mai strâns m-ar ţine
De na-i fi, Doamne cu mine!
Mă-ndrept spre sfânta Cetate
Cu doru-mi mult prea-nsetat,
Că Tu Doamne m-ai chemat
Să-Ţi urmez pe cale în toate,
Căci prin jertfa Ta cea mare
Tu mi-ai dat harul, şi salvare!
Mă-ndrept spre sfânta Cetate
Cu cerul, ce-i plin de îngeri,
Făr-de lacrimi, fără plângeri,
Şi-unde-n porţi vor fi gravate
După neamuri, nume sfinte
În veci spre-aducere aminte.
O, scumpa mea sfântă Cetate
Cu temelii sfinte, împodobite
Cu pietre-n sclipiri strălucite,
De Dumnezeu fiind luminate,
Când voi ajunge odată-n tine,
Să scap de plâns şi de suspine?
Flavius Laurian Duverna
02 aprilie 2012
