Pe muntele Golgota…
Pe muntele Golgota…
Pe muntele Golgota-ntre tâlhari
Isuse Doamne, Tu-ai fost pus!
Atunci când crucea, de cei mari
De jos, cu ură-a fost’nălţată sus,
În rându-acelora, fără de lege
Cei ce n-au vrut, a Te-nţelege
Te-au numărat, ca şi-un intrus!
Prin pizma lor, cea-nverşunată,
Mândri, ei Te-au urât fără temei
Şi-au tras spre ei o mare gloată
Să strige tare: ,, moarte victimei
Ce S-a făcut pe Sine Dumnezeu!”
Când strigătul a ajuns la apogeu,
Pilat, a-ndeplinit cerinţa gloatei.
Pe muntele Golgota-n răstignire
Mai marii lumii atunci Te-au pus,
După ce-n semn de batjocorire
Te-au pălmuit, Te-au luat în râs,
Şi Ţi-au făcut din spini cunună
Cum c-ai fost Rege, ei să spună,
Vroiau s-afirme, că Tu-ai spus!
La ai Tăi dragi, Doamne-ai venit,
Dar ei n-au vrut să Te cunoască
Chiar de dovezi multe-ai pregătit,
N-au vrut totuşi, să recunoască,
Deşi ai fost, şi eşti de la început
Acela care, prin Tine s-au făcut
Toate,-n voia Ta Dumnezeească!
Flavius Laurian Duverna
11 aprilie 2012
