Zbătându-mă-n necunoştinţă
iulie 26, 2012
Zbătându-mă-n necunoştinţă
Zbătându-mă-n necunoştinţă
În Universul cel vast al ştiinţei
Ce nu-admitea rolul credinţei,
Doamne, înspre-a mea fiinţă
Te-ai îndreptat şi prin Cuvânt
Mi-ai luminat calea pe pământ!
Mi-ai confirmat, geneza lumii
Prin opera-Ţi, cea creatoare,
Şi cum că-n marea neascultare
Omul, din nou în ţărâna humii,
A trebuit în moarte să coboare
Pân-s-o-mplini noua restaurare!
Şi astfel, prin Duhul Tău Sfânt
La glasul conştiinţei-ai apelat,
Şi Universul vast ce L-ai creat
Prin măiestria Sfântului Cuvânt
Altfel îl văd ca în necunoştinţă,
Căci privesc totul prin credinţă!
Flavius Laurian Duverna
21 mai 2012
