Sonetul Jertfirii
septembrie 5, 2012
Sonetul Jertfirii
Atât de mult, a iubit Dumnezeu lumea creată
Încât atunci, când n-a ascultatat şi a păcătuit,
El pe singurul Său Fiu, L-a dat ca să fie jertfit,
Ca ea să poată fi întregită, şi iarăşi restaurată.
Prin Jertfa sfântă, El spusu-ne-a cât ne-a iubit
Şi că luându-ne păcatul ne-a dat o inimă curată,
Un duh nou şi statornic şi o credinţă minunată,
Prin dragostea divină, prin faptul că S-a jertfit.
Ecoul Jertfei fără seamăn, ne-a străpuns fiinţa,
Ne-a adus la cruce, acolo unde s-a dat bătălia
Între moarte şi viaţă, pentru-a obţine biruinţa,
Biruinţa asupra morţii, ce-a eclipsat veşnicia
De omul cel nou creat care-a suportat sentinţa
Dar care-n Jertfa preasfântă şi-a regăsit bucuria.
Flavius Laurian Duverna
26 iunie 2012
