Se duc oamenii… de bine
septembrie 27, 2012
Se duc oamenii… de bine
Se duc oamenii… de bine,
Se duc să se odihnească
Ştiind că viaţa lor cerească,
Prin Hrist Isus le aparţine
’N făgăduinţi sfinte, divine.
Toţi ce au dus lupta cruntă
Purtată pe parcursul vieţii,
Se vor trezi-n zorii dimineţii
La viaţa veşnic ne-ntreruptă
Ce în etern n-o mai fi ruptă.
Se va striga din mii de guri:
„Moarte, boldul unde-ţi este?”
A luat sfârşit trista poveste
Peste-ale Domnului făpturi,
Cu chinuri, cu dureri şi uri!
Lumea, îşi va lua iar locul
În ordinea lui Dumnezeu,
Căci dragostea-I la apogeu
Prin moarte a fost antidotul,
Pentru salvare, mijlocul.
Flavius Laurian Duverna
13 iulie 2012
