Cea mai frumoasă Poveste
octombrie 21, 2009
Cea mai frumoasă Poveste
Cea mai frumoasă Poveste
E Dragostea lui Dumnezeu,
Venind din veci eternă este
Şi-nveşmântată-n curcubeu.
Prin Dragoste, Cel Creator
Şi prin puterea Lui măreaţă,
A recuperat omul, muritor,
Şi l-a adus din nou la viaţă.
L-a pus pe pragul ascultării
Ca să păşească, în credinţă,
Că-n luptă nu-i lăsat uitării
În drumul său spre biruinţă.
Privind la jertfa din Calvar,
La Dragostea ce a fost pusă
Pe-al vieţii sfânt şi viu altar,
Neprihănit-a fost străpunsă.
Ea din Golgota, Îşi revarsă
Speranţa-n raze salvatoare,
Căci nu există cale-ntoarsă
’N lucrarea Ei, mântuitoare.
Şi nu există, sub cer nume
Să strălucească-n umilinţă
Ca jertfa dată, pentru lume
A Dragostei… prin biruinţă.
Flavius Laurian Duverna
