La hotar fiind, de Veşnicie
La hotar fiind, de Veşnicie
La hotar fiind, de veşnicie,
La pragul ei, atât de mult
Dorit de cei care Ţi-ascult’
Cuvântul sfânt cu bucurire
Trăind în pace şi-armonie,
Şi rupt de-al veacului tumult
Doamne azi, mă închin Ţie!
La hotar fiind, de veşnicie,
La marginea-i aşa aproape
Cum curg izvoarele de ape
Ce-n unde vin cu măiestrie
Din munte-n vale la câmpie,
Ca albia veşnic să-şi sape,
Astfel Doamne mă-nchin Ţie!
Mă-nchin plecat în reverenţă
Şi Îţi cer Doamne, îndurare
Prin dragostea-Ţi iubitoare!
Ne-ncetat sfânta-Ţi prezenţă
Să mă sprijine-n clemenţă,
Prin jertfa-Ţi cea salvatoare
Ţinându-mă, în existenţă!
Vreau Doamne ca viaţa mea
Să Te mărească-n tot ce fac,
Să-Ţi fie acum pe bunul plac
Slăvind prin har izbăvirea,
Căci Tu mi-ai dat mântuirea
Şi-ntr-alt om să mă prefac,
Experimentând primenirea!
Flavius Laurian Duverna
I5 octombrie 2012
