Mai sunt Tată, oameni buni!
Mai sunt Tată, oameni buni!
Mai sunt Tată, oameni buni
Ce trăiesc pe-acest pământ,
Şi după cum scrie-n Cuvânt
Sus în ceruri, Tu i-aduni,
Să-Ţi dea slavă şi mărire
Pentru dragostea cea mare
Prin planul sfânt de salvare,
Ce-adusu-ne-a, mântuire!
Mai sunt Tată, oameni buni
Cum au fost Enoh şi Noe,
Ce-ndeplineau sfânta-Ţi voie
Ştiind precis că Te răzbuni,
Când vesteau Cuvântul sfânt
Că cerul ar vrea să-i scape
Dintr-un greu potop de ape,
Ce-o cădea peste pământ!
Mai sunt Tată, oameni buni
Ce trăiesc ca Lot cu teamă
Dar ei nu sunt luaţi în seamă,
Sunt trataţi ca şi nebuni,
Pân-ce focu-aprins din cer
Gura va astupa tuturora,
Ca-n Sodoma şi Gomora,
Înlemniţi, văzând cum pier!
Flavius Laurian Duverna
09 noiembrie 2012