Sonet de Decembrie
Sonet de Decembrie
Cu temperaturi scăzute şi zilele-n micşorare,
Cu frunzele-ngălbenite şi-n mantia-i argintie
În brumă fiind îmbrăcată, a trecut Noiembrie,
Cu cerul ei plumburiu, şi cu păsări călătoare.
Astfel, ea a cedat locul, şi-a venit Decembrie,
Prima lună de Iarnă, cu-ale ei albe covoare
Aducând mari bucurii ţăranilor de pe ogoare,
Ce grâul l-au pregătit şi l-au semănat în glie.
Sub plapuma de zăpadă, firele ce-au încolţit
Primesc zilnic energia, care şi-o acumulează,
Ca să iasă-n primăvară, cu paiul verde-ntărit,
Cu tendinţa spre belşug, spre care evoluează
Sub forţa Dumnezeiască care toate Le-a zidit,
Şi ţine semănătorul, cu conştiinţa sa trează.
Flavius Laurian Duverna
01 decembrie 2012