Neiertare

iulie 3, 2017

Se frământa mereu cu vina
imensă și imaginară,
Pierzând încet-încet lumina,
lăsându-L pe Isus afară.

Atât de mult noroi pe cale
celor curioși le-a dăruit,
Și-atâtea știri senzaționale
în zeci de ani nu s-au răcit…

I se păru mică pedeapsa
tovarășului său naiv,
Portretul său și reputația
doar umbre și mult negativ.

Atât de ocupat întruna
cu adevărul celuilalt,
N-a observat că viața curge
și el nu s-a mai bucurat.

Noroiul aruncat spre altul
atât de-adânc l-a murdărit,
Că îngeri mulți plâng în regatul
de sus din cerul infinit.

O, Doamne, milă ai de-acela
ce viața lui a irosit,
ce n-a gustat nicicând iubirea
și pacea Ta nu a găsit…
–––––-
Din lacrimi faci mărgăritare,
din lipsuri poduri de diamant,
Prin griji Tu faci credința tare,
în suferință Ești calmant…

Să dăruiți mereu iertare! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Comments are closed.