Neiertare
Se frământa mereu cu vina
imensă și imaginară,
Pierzând încet-încet lumina,
lăsându-L pe Isus afară.
Atât de mult noroi pe cale
celor curioși le-a dăruit,
Și-atâtea știri senzaționale
în zeci de ani nu s-au răcit…
I se păru mică pedeapsa
tovarășului său naiv,
Portretul său și reputația
doar umbre și mult negativ.
Atât de ocupat întruna
cu adevărul celuilalt,
N-a observat că viața curge
și el nu s-a mai bucurat.
Noroiul aruncat spre altul
atât de-adânc l-a murdărit,
Că îngeri mulți plâng în regatul
de sus din cerul infinit.
O, Doamne, milă ai de-acela
ce viața lui a irosit,
ce n-a gustat nicicând iubirea
și pacea Ta nu a găsit…
–––––-
Din lacrimi faci mărgăritare,
din lipsuri poduri de diamant,
Prin griji Tu faci credința tare,
în suferință Ești calmant…
Să dăruiți mereu iertare! Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
