De-acum, Isuse!…
De-acum, Isuse!…
De-acum Isuse, sunt al Tău
Şi vreau să fiu pe calea Ta,
Să îndepărtez, tot ce e rău
Din fiinţa şi din viaţa mea!
Şi-ascultător să fiu întruna,
Un ucenic treaz şi cuminte,
Care-şi deschide totdeauna
Urechea, spre-a lua aminte.
În orice scumpă dimineaţă
Aş vrea glasul să Îţi ascult,
Ca ucenicul, cel ce învaţă,
Şi Te doreşte, tot mai mult.
Să-mi dirijez bine gândirea
Ţinând-o-n limitele admise,
Şi să n-ajung la-nfăptuirea
A altor lucruri, nepermise.
Veghind… pe calea arătată,
Pe care-ai mers în umilinţă,
Să am, vreau inima curată
Să urc în sus spre biruinţă!
S-ajung să fiu făptură nouă
Născută din sfântul Cuvânt,
Când norii picurii îşi plouă
Prin Ploaia Spiritului Sfânt.
Flavius Laurian Duverna