S-au copt cireşile!
S-au copt cireşile!
S-au copt cireşile cele plăcute,
Din crengi se-arată-mbietoare,
Ne-anunţă că-s primele fructe
Ce se aşteaptă-n grabă rupte,
Din noul an, cu ploi şi soare.
Cu-aroma ce-au plină de viaţă
Acum e timp… spre-a fi dorite,
Pentru că-n orice… dimineaţă
Buchete-n crengi, roşii la faţă
Te-aşteaptă spre-a-ţi fi dăruite!
Mâncând cireşe, prinzi vigoare
Caci fiinţa noastră se-ntăreşte!
Şi un balsam pentru-ntremare
Pentru-a-ţi produce, înviorare,
Din ele observi, cum izvorăşte.
Căci Dumnezeu, le-a orânduit
Pentru-a susţine viaţa noastră,
Când prin creaţie El ne-a zidit
S-avem un trai demn, fericit –
Prin preştiinţa-I cea măiastră.
Şi-n viaţa aceasta ce-o trăim
A ne hrăni cu fructe, fel de fel,
E-o satisfacţie care-o simţim
Prin dragoste când ne hrănim,
Cum toate-şi au originea în El!
O! şi-un vast tezaur ne-a lăsat
Spre-a ne hrăni, cu mulţumire,
Din toate roadele ce El ne-dat
Prin dovezi demne de-admirat
Pentru sfânta-I grijă, din iubire.
Flavius Laurian Duverna
