Prieten minunat
Ce mult ne bucurăm de daruri
Dar nu privim spre Dătător…
Stăm toți ca țintuiți pe maluri,
Foarte-însetați lângă Izvor…
Căci n-am gustat și nu cunoaștem
Cum este-al nostru Creator,
Recunoștință nu-I aducem,
Nici mulțumiri ca drag Păstor…
Moise și Filip vrând să vadă
Pe Domnul, Bunul Dumnezeu,
Aflat-au caracter-dovadă
În Fiul ce lucra mereu…
Prieten plin de bunătate,
Îndurător și milostiv,
E lângă noi mereu în toate,
Și mângâiere în suspin.
Neobosit spre cel ce-alege
Să se despartă de Cuvânt,
Iubirea Sa cu dor va merge
Ca să-l întoarcă la Cel Sfânt.
Va face totul să-l aducă
În siguranță în cămin,
Cu lanț de aur, milă-adâncă,
Salvând din prăpastie și chin.
Domnul ne este ajutorul,
Prin rugă să-I vorbim mai mult,
Smeriți să-I dăruim tot dorul
Și-al inimii noastre tumult.
Înțelepciune și tărie,
Cetate, dulce adăpost,
Voința Lui în gând ne fie,
Și slava Sa singurul rost! Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
