În Ghetsimani
În Ghetsimani
Când ai ieşit, în Ghetsimani
Doamne-n noapte după cină,
S-au bucurat cruzii duşmani
Că Te vor prinde-n grădină!
Cu săbii şi ciomege-n mână
Aprozi de-ai Marelui Preot,
Erau mânaţi ca de-o furtună
Ce-n drumul ei, distruge tot.
În noaptea grea, hotărâtoare
După ce stabiliseră-n culise,
Purtau în mâini, toţi felinare
Şi-alţii-nălţau, făclii aprinse.
În fruntea hoardei de ostaşi
Trimişi de preoţii de seamă,
Conducea Iuda, toţi părtaşi
La prindere, având o teamă.
Îl urmărea, cât mai aproape
Chiar şi Caiafa, preot Mare,
Ce nu voiau ca sa Te scape
Din cea mai crudă conjurare.
Dar Tu, ah Doamne, ce ştiai
De tot ce-avea să se-ntâmple,
Mergând spre ei, – îi întrebai
Când liniştea, zarva o umple:
-,,Pe cine căutaţi?’’ le-ai zis,
Cu vocea blândă, de profet,
Şi în răspuns, nu s- au dezis:
,,Chiar pe Isus, din Nazaret!’’
,,Eu sunt!’’şi ei-napoi au dat
Căzând cu faţa spre pământ,
Şi când din nou, s-au ridicat
Au înlemnit toţi, fără cuvânt.
Când Petru, a comis o faptă
Ca să servească, în apărare,
Când tăind urechea dreaptă
Lui Malhu…ca şi răzbunare,
Pe loc, de el, Tu Te-ai atins
Dându-i completă vindecare,
Şi-n mila-Ţi, ce l-ai cuprins
Tu-ai arătat, iubirea-Ţi mare.
Şi n-ai uitat atunci a-i spune
Ca să-şi bage sabia-n teacă,
Că-acei ce vor să se răzbune
Prin sabie, toţi au sa treacă.
Iar către cei ce Te prindeau
Când Iuda Ţi-a dat sărutare,
De le-ai spus, nu-nţelegeau,
De ce Te pleci în resemnare.
Atunci, ca pe un răufăcător
Te-au înhăţat şi Te-au legat,
Şi plini de ură, în slujba lor
Te-au dus, ca să fii judecat.
Te-au dus la Ana şi Caiafa,
Grăbiţi, şi la Irod, şi la Pilat,
Dar nu ştiau că Tu eşti Alfa
Cel care toate, Le-ai creat!
Şi-n cercetarea lor cea falsă
Te-au scuipat şi Te-au lovit,
Ca noaptea cea-ntunecoasă,
Să ţină ascuns ce-au făptuit.
Astfel, Cuvântul s-a-mplinit
Ce prin Scripturi ai declarat:
Că toţi ai Tăi, Te-au părăsit
Şi singur teascul L-ai călcat!
Flavius Laurian Duverna
