În murmur lin…
În murmur lin…
Dacă-n planul Sfânt, Divin,
Doamne-ai vrut să fiu şi eu,
Constat c-astfel, m-ai iubit,
Şi sunt fiu…de Dumnezeu!
Căci Tu-ai vrut să fiu fiinţă
După sfânta-Ţi, asemănare,
Să pot pricepe, planul sfânt
Ce mi-a adus răscumpărare.
Şi văd cum, din el izvorând
Dragostea, şi cum se-ntinde,
Urcând în sus prin generaţii
În murmur lin, mă cuprinde.
Căci Ea n-a marcat cu surle
Puterea-Ţi transformatoare,
Dar susurul bland şi subţire
În suflete-a făcut schimbare.
A ridicat din omul cel vechi
Un alt om nou, spre biruinţă,
Prin har prinzând mântuirea
Ce se-acordă, prin credinţă.
Acum glorie, slavă şi cinste
Doamne-n veci Ţi se cuvine,
Că-n prea scumpa mântuire
M-ai cuprins, o, şi pe mine!
Flavius Laurian Duverna