Marea Biruinţă
Marea Biruinţă
Isuse Doamne, ce-ai găsit sublima cale
Ca să porţi asupra-Ţi vina noastră grea,
Ai renunţat la cer, cu laude în osanale
Să suferi aici ura, invidia şi vorba rea!
A trebuit ca lupta, s-o reei dela-nceput,
De unde-Adam şi Eva, ei biruiţi au fost,
Să ne ridici din starea, în care am căzut,
Prin multă rugăciune şi prin aspru post.
Ai vrut păcatul, ca în veci să-l dai afară,
Să-l elimini, din inimile noastre apăsate,
Şi ai învins definitiv, pentru a treia oară,
Când Lucifer credea că stapâneşte toate.
Peste prăpastia adâncă, făcută de păcat,
Te-ai interpus ca şi o punte, în întrupare,
Pământ şi cerul, prin lacrimi le-ai sudat
Prin dragoste, trăind în sfantă ascultare.
Şi-ai arătat, că-i cu putinţă, omului finit
Să ţină, din iubire, măreaţa sfântă Lege,
Şi-n ascultarea, de Dumnezeu cel infinit,
Stăruitor spre ceruri, el să poată merge.
I-ai oferit în dar, cel mai curat veşmânt
Haina cea albă, fără pată, a îndreptăţirii,
S-o poarte iarăşi când va fi în raiul sfânt,
Din nou, să guste cupa plină, a fericirii!
Flavius Laurian Duverna
