Ne-om Înălţa…
Ne-om Înălţa…
Ne-om înălţa, să ne-ntâlnim în slăvi cu Domnul,
Pe norii cerului albastru, când veni-va în curând;
Atunci privirile vom ridica să Îl vedem pe Omul,
Pe Fiul Omului, care la cruce ne-a avut în gând.
Ne-om înălţa, ca să ne întâlnim cu Prinţul păcii,
Înconjurat de îngeri, zecimi de mii, şi mii de mii,
Învăluit în curcubeul, în gloria eternă a dreptăţii,
Şi a mărirei Sale pururea, fluidizând din veşnicii.
Ne-om înălţa, să întâlnim, pe Minunatul Sfetnic,
Ce ne-a condus pe drumurile vieţii prin Cuvânt,
Chiar şi atunci, când timpul nu ne-a fost prielnic,
El grija ne-a purtat, să nu fim singuri pe pământ.
Ne-om înălţa, să-L întâlnim pe Păstorul cel bun,
Ce ne-a purtat la verzi păşuni şi-a apelor izvoare,
Şi ne-a hrănit flămânzi cu pâinea grâului străbun,
Speranţa scumpă nouă, a vieţii cea nemuritoare.
Ne-om înălţa, să-L întâlnim pe-al vieţii Creator,
Pe-acel ce pentru noi, căzuţi în groaznicul păcat,
El S-a jertfit la Golgota, făcându-Se Mântuitor;
În voia Tatălui Ceresc supus fiind El ne-a salvat.
Ne-om înălţa, să ne întâlnim în prag cu veşnicia,
Cu lumile imaculate, din Universul mare, infinit,
Şi vom cunoaşte atunci, în toată gloria şi măreţia
Iubirea Tatălui, prin preţul scump ce-a fost plătit.
Flavius Laurian Duverna
