Să Te Urmez!…
Să Te urmez!…
Să Te urmez Doamne Isuse,
În scopul sublim de-a clădi!
Şi din dorinţele-mi nespuse
Să-ncep speranţe, a-mi zidi.
Să-Ţi fac cunoscut durerea
Ce-apasă sufletu-mi zdrobit,
Şi să-Ţi spun că neputerea
Treptat şi încet, m-a istovit.
Să ma întăreşti, în neputinţă,
Să-mi dai măreaţa asigurare,
Că-n ascultare şi-n credinţă
Prin Tine-mi voi găsi salvare.
Să mă mângâi prin Cuvântul
C-orice necaz, e o-ncercare,
Neliniştea, s-o umple gândul
Că de sunt zlab, pot fi şi tare.
Durerile, care-mi sunt multe
Şi care le cunoşti o Doamne,
Nimeni nu ştie să le-asculte
Şi-n vindecări să le întoarne.
Căci nimeni, în afar-de Tine,
Nu-mi poate da o-ncurajare!
Să mă-ntărească, în suspine
Turnând balsam spre alinare.
De-aceea, în ţintele propuse
O! de a-Ţi urma, necontenit,
Aş vrea să nu mă laşi, Isuse,
Ca-n încercări să fiu zdrobit!
Şi să-mi înalţ a mea gândire
Către-ndurarea Ta cea mare,
Căci numai Tu, eşti izbăvire
Şi-mi dai deplina vindecare!
Flavius Laurian Duverna
