Steaua şi Magii
Steaua şi Magii
S-au risipit, pe ceruri norii
Si-azurul clar s-a limpezit,
Născându-se-n inimi fiorii
Când steaua sus, a răsărit.
Ea aducea vestea cea bună:
Că s-a născut un Pruncuşor,
Ce va purta pe cap cunună
Ca-Mpărat Sfânt, al tuturor.
Când nişte Magi din răsărit
Pornita-n sfânta investigare,
Voiau a şti, cum s-a-mplinit
Măreţul semn, atât de mare.
Mergeau cu inima-mpăcată
Să vadă acel Prunc Împărat,
Iar steaua pe cer, minunată,
Le marca drumul, neîncetat.
Şi încărcaţi, cu daruri multe
Au mers ei pân-la Ierusalim,
Dela Irod, vroind s-asculte
-Unde-ar fi locul cel sublim,
La-Mpăratul, ce S-a născut?
Am venit, spre-a ne închina,
Că steaua Lui, noi am văzut
Pe ceruri sus cum strălucea!
S-a întristat Irod foarte mult
La vestea aceasta, a auzirii,
Şi tot oraşul, într-un tumult
S-a turburat, la vestea ştirii.
Şi adunând, preoţii cei mari
La sinedriu, pentru a-ntreba,
(Si pe vestiţii, mari carturari,)
Raspuns el le-a cerut să dea.
-Unde,… şi când se va naşte
Mesia, cel anunţat din vecii?
Şi dacă-acel loc se cunoaşte,
Cum a fost scris în profeţii?
Toţi au răspuns într-un glas:
-Da, chiar în oraşul Betleem,
Fiindc-aşa-i scris şi-a rămas
Precum citim şi cum vedem!
Irod, prefăcut, cu glas dulce
La Magi a zis, de-L vor găsi,
Să-I dea de ştire, că se duce
Să I se-nchine, spre-al cinsti.
Însă în el avea-un urât gând
Să piardă Pruncul fără veste,
Şi astfel tronu-şi, asigurând
Să ştie că-n pace domneşte.
Şi Magii, la drum au plecat
Fiind mereu de stea conduşi,
Spre Betleem s-au îndreptat
Ca sinceri mesageri, dispuşi.
Şi steaua îndată s-a ascuns
Ca să înţeleagă că-n cetate,
Este un Prunc, ce va fi uns,
Ca Împărat pentru dreptate.
Şi dup-un timp ei L-au aflat
Şi daruri scumpe I-au adus,
Pân-la pământ s-au închinat
Că steaua astfel, i-a condus.
Şi în ţara lor, s-au înapoiat
Dupa un plan ce l-au făcut,
Vestind despre un Împărat
Cum El în staul, S-a născut.
Flavius Laurian Duverna
