Testimonies
Testimonies
„Până aici, -tu ai- să vii, şi mai departe să nu treci!”
Rostise Domnul prin cuvânt, asupra valurilor reci,
Şi marea i s-a conformat, şi-a respectat al ei hotar
Fiindu-i lege necurmată, ca şi-un puternic stăvilar.
De mii de ani bate în ţărmuri prin valurile înfuriate
Dar se întoarce înapoi chiar de lovesc înspumegate,
În faţa lor de stai privind, te minunezi de-a lor tărie
Ci-o dirijează prin cuvântul, cum legile i le prescrie.
Din când în când, cu voia Sa, ea se ridică depăşind
Nivelul cel prestabilit, iar ape mari, se strâng vuind,
Luând cu ele spre adâncuri, prin uriaşele lor valuri
Tot ce în cale întâlneşte, în revărsarea peste maluri.
Astfel s-a întâmpat atunci, cand Tsunami s-a trezit
Ca valurile să-şi extindă, peste pământul împânzit,
De oaze vrednic de dorit, care de care, mai vestite
Cu locurile de-agrement, foarte mult fiind preţuite.
Exoticele staţiuni, care adăposteau, de-anul cel nou
Turiştii oaspeţi şi copii, s-au prefăcut într-un cavou,
Prin zecile de mii de morţi, care de valuri au pierit
Fără să ştie fiind surprinşi, în ceasul cel mai fericit.
S-a prefăcut sejuru-n jale pentru acei ccre-au scăpat
Şi-au început ca să-şi adune pe morţii care i-au aflat,
În minte rămânând momentul puternic de îngrozitor
Ce-a semănat cu lacrimi multe, durerea-n inimile lor.
Privind la cele întâmplate, noi trebuie să constatăm:
Tsunami a fost un mare semn, şi trebuie să învăţăm,
Că Dumnezeu va-ngădui, pedepsele ca să lovească
Acele aşezări pe ţărmuri cu viaţa lor cea nefirească.
Şi când nimeni nu se aşteaptă, oraşele-or fi cercetate
Ca Sodoma şi Gomora, prin îngeri călători în noapte,
Să scoată afară dintre ele, pe toţi care făptuiesc bine
Ca şi pe Lot odinioară, ce-amarnic se întrista în sine.
Aşa de josnic, era desfrâul, de nu-l mai puteai suferi
Şi-n sufletul său Lot, gemea-n suspin pentru-orice zi,
De multele nelegiuiri urâte, ce nu se mai acopereau
Şi săvârşite în necredinţă, din rău în rău, tot-naintau.
Şi a sfârşit atunci Sodoma, încheind soarta Gomora,
Şi Adma şi cu Ţeboimul, în zori de zi, când aurora
Unei frumoase dimineţi, cu soare scump în răsărire
Se-ntrezărea la orizont, marcând cu foc, a lor pieire.
La fel şi astăzi se întâmplă,…şi trebuie să priveghem
Să nu fim luaţi fără de veste de semnele ce le vedem,
La ce piatră kilometrică Domnul vrea ca să ne spună
Că am ajuns pe harta lumii, ce parcă-i gata să apună.
Ajută-ne, Prea Sfinte Doamne, să ne putem examina
Ca faptele şi-umblarea noastră, să nu ne poată întina,
Iar judecăţile în pedepse, să nu ne-ajungă fără veste,
Cât viaţa încă ne-o trăim, şi harul Tău încă mai este!
Flavius Laurian Duverna
