Cea mai sublimă, Amintire
noiembrie 3, 2009
Cea mai sublimă, Amintire
Cea mai sublimă, Amintire
E Dragostea lui Dumnezeu,
Ce poartă pe veci suvenire
Semne de groază ca trofeu.
Le are în veci, ca mărturie
În veacuri ce nu s-or sfârşi,
Din cea mai cruntă bătălie
A vieţii…… pentru-a reuşi!
În lupta cu cel rău purtată
Şi la mâini… şi la picioare,
Vor sta-n veşnicia… toată,
Ca dovadă, în jertfa mare.
Izvor de raze ce-or ajunge
Departe-n zări spre galaxii,
Lumile toate le-or strânge
Ca să le-admire-n veşnicii.
Să-nalţe imnuri, în cântări
De preamărire şi de slavă,
Căci Dragostea în cercări
S-a prezentat lină şi suavă.
Ca susurul blând şi subţire
A curs încet înspre Calvar,
Demonstrând că-n umilire
S-a-ntins pe-al crucii altar.
Flavius Laurian Duverna
