Unirea Mare
Unirea Mare
Când s-a făcut despărţirea
Cea, dintre pământ şi cer,
Doamne-ai venit cu unirea
De-al învingie, pe Lucifer!
Aceasta-i unirea cea mare
Ce prin întrupare-ai făurit,
Punând tot cerul în mişcare
Să vadă-al ei tragic sfârşit.
Să se convingă acele lumi
Din Univers, care-au privit,
Că Lucifer, spre alte culmi
Avea un plan de îndeplinit.
În spectacolul de tragedie
Prin multe secole purtată,
A vrut s-atragă, în agonie
Dumnezeirea-Ţi întrupată!
Dar moartea a fost învinsă
Prin lacrime si prin sudori,
Şi fiind nenorocirea stinsă
,, Nu va veni, de două ori!’’
Astfel păcatul, fiind distrus
Ce-a afectat vaste domenii,
Va fi-un proces, care-apus
Sfârşind după şapte milenii.
Iar marea taina a întrupării
În veacuri multe, viitoare,
Va forma ştiinţa cercetării
Despre Iubirea salvatoare.
Şi-anii sublimi ai veşniciei
Ce-or trece, fără de sfârşit,
Vor demonstra forţa tăriei
Prin Dragostea, ce-a biruit.
Şi-n toate, ce au fost create
De la atom,…la însufleţire,
Un singur ecou va străbate:
Că ,,Dumnezeu este iubire!’’
Flavius Laurian Duverna
