Zi de Primăvară
Zi de Primăvară
Când vine iarăşi primăvara
Natura anunţă-a sa trezire,
Şi de cu zori şi până seara
Porneşte-n verde-ntinerire.
Porneşte seva din pământ,
Codrii cei trişti înmuguresc,
Şi prin al Domnului Cuvânt
Sub grija-I toate înverzesc.
Şi pajistea cea-ncântătoare
În fel de fel de specii multe,
Şi-ntinde faţa-i către soare
Rotind mii de flori mărunte.
Un covor fin de nestemate
Ne-ncânt-a ochilor privire,
Şi prin miresme parfumate
Ne-nveselesc întreaga fire.
Abia se-aşteaptă întâlnirea
În zumzet viu de aripioare,
Cu-albiniţe vrând hrănirea
Sorbind, din fiecare floare.
Astfel strâng nectarul dulce
Ca să-l transforme în miere,
Şi pe picioare-n coş aduce,
Galben polen, ce dă putere.
Aşa se trece, o zi întreagă
Cu-n du-te vino, neîncetat,
Grăbind mereu ele aleargă
Şi pun în faguri, rod bogat.
Flavius Laurian Duverna
