Zile de Sfârşit
Zile de Sfârşit
Trec zilele parcă zburând
Şi de sfârşit ne-apropiem,
La porţi închise aşteptând,
Isus bate, sa-I deschidem.
El e însoţit de pacea sfântă
Ca s-o împarţească tuturor,
Şi peste-orice inimă frântă
Balsam să toarne, alinator.
Glasul Său întruna cheamă
Pe cei trudiţi şi împovăraţi,
La El să vină făr’de teamă
Din păcat, spre-a fi salvaţi.
O, cu toate apelurile scrise,
Mult trâmbiţate pe pământ,
Sunt inimi care stau închise
Nu primesc sfântul Cuvânt!
La strigătul, Iubirei Sfinte
Care răsună-n lung şi-n lat,
Puţini sunt cine iau aminte,
Care răspund, cu-adevarat.
Nu-i prielnic, timpul de har
De-a ne-ntoarce-n umilinţă,
Când servii Domnului apar
Chemându-ne, la pocăinţă!
În faţa semnelor,… cereşti
Puţini sunt care se-ntreabă:
Ce-anunţă fiintei omeneşti,
De ele trec, cu-atâta grabă?
Ce sunt cu-atâtea, uragane,
Ce fac prăpăd în devastări?
Ce ne spun marile cicloane,
Cu-a lor sinistre perturbări?
Şi naufragiile de pe oceane,
Şi accidentele pe căi ferate,
Şi prăbuşirile,… de avioane,
O, de ce aduc atâta moarte?
Şi-ntre popoare, şi naţiuni,
De ce-s atâtea frământări?
De ce, în ale lor reuniuni
Nu se ajunge la împăcări?
De ce se nasc, atâtea crize
Primejduind viaţa zi de zi?
De ce, atâtea mari analize
Nu au succes, de-a le opri?
Sunt întrebări, care merită
Să fie acum în calcul luate,
Când şi-orice forţă e oprită
De-a controla acestea toate.
Numai puterea Celui Sfânt
Ea cotrolează şi stopează,
Dezastrele…de pe pământ
Ce prin grăbire, înaintează.
El vrea ca-ntreaga omenire
Să poată-afla a Sa măsură,
’N-a dragostei desăvârşire
Ce-a revărsat-o, peste ură.
Căci El L-a dat pe Fiul Său,
Pe Golgota supus să moară,
Zdrobind puterea, celui rău
Astfel ca nimeni să nu piară.
De-aceea în ultima strigare
El va lucra cu Duhul Sfânt,
Ca prin putere, a Sa lucrare
Să strălucească, pe pământ.
Flavius Laurian Duverna
