Intercer – Poezii si editoriale

“Apoi voi sa chemati numele dumnezeului vostru; si eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va raspunde prin foc, acela sa fie adevaratul Dumnezeu. Si tot poporul a raspuns, si a zis: “Bine!”

ACTUL – VIII-b- “Marea Minune de pe Muntele Carmel”

Ilie, Tisbitul, era unul din locuitorii Galaadului, si ia zis lui Ahab:
“Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al carui slujitor sant, ca in anii acestia nu va fi nici roua, nici ploaie, decat dupa cuvantul meu.”
Atunci cuvantul Domnului ia vorbit astfel: “Du-te, si infatiseaz-te inaintea lui Ahab, ca sa dau ploaie pe fata pamantului.
Ilie Tisbitul a zis proorocilor lui Baal: “Alegeti-va un junc din cei doi, pregatiti-l voi intai, caci santeti mai multi, si chemati numele dumnezeului vostru; dar sa nu puneti foc.”

Poporul era atat de captivat de tot ce se intampla pe Muntele Carmel ca dorea cu orice pret, ceva si anume: “Ori, decapitarea lui Ilie, ori, o Mare Minune din partea unui Dumnezeu Viu si Adevarat !”

“Ei au luat juncul pe care l-au ales, si l-au pregatit.” Junghierea animalului pentru jertfa lui Baal era un ritual pagan, strain de cum stiau cei din poporul Israel sa pregateasca o asemenea jertfa in fata intregului popor. Spectcolul era fara precedent de tensionat, deoarece cei 450 (patru sute cincizeci) de prooroci ai lui Baal, trebuia sa demonstreze ca, dumnezeul lui Baal raspunde la comenzile lor cu aceasta ocazie. Au construit un altar si au pus animalul junghiat pe el. Tot in acest timp Ilie privea scena ce intrecea orice imaginatie. 450 de prooroci ai lui Baal erau de fata, intr-o costumatie deosebita, de sarbatoare religioasa, cu un design atragator blindat cu insignele Baalilor. Aveau coifuri speciale cu insemnele dumnezului lor, pe numele lui adevarat, Baal. In jurul altarului era o platforma bine proportionata ca design ce, facea parte din peisagistica vremii.

Aceasta platforma era confectionata pe o structura din metal si piatra colorata in diverse nuante, tipic arhitecturii orientale. Ca sa nu mai spun ca erau asa numitele santuri in jurul platformei altarului ce proteja acest loc de, o eventuala busculada venita din popor spre altar. Sigur aceasta piesa importanta de mobilier bisericesc se incadra armonios in structurile religioase ale credintei in Baal si Astarteei. Santul era adanc si de multe ori avea apa. Se pare ca de asta data apa lipsea, deoarece nu plouase de peste trei ani, iar poporul era indreptatit sa fie vulcanic caci vitele lui mureau de sete si foame. Toata platforma altarului era pardosita cu piatra naturala, iar treptele lui erau confectionate tot din acelasi material ca pardoseala, piatra, ca sa acopere suprafata de inaltime a contratreptei. Altarul era blindat cu imagini cuneiforme din arta locului din metal si lemn.

Pregatirea animalului de jertfa sa executat comform ritulului pagan al vremii si acum isi pregateau strigatele si imnurile in numele zeului lor, Baal. Erau speriati de multimea adunata, de proorocul Ilie. El era martor ocular la acest mare eveniment din viata spirituala a unui popor numit Israel. Parasit de Dumnezeu, si lasat in voia vointei lor spirituale, era alimentat cu idoli din toate culturile vremii. Mai presus de toate, erau condusi de un Ahab, un rege al pacatului si desfranarii totoale si de o regina ce, nu iarta pe nimeni, aducatoare de blesteme si stapanita de demoni ce stapaneau toata imparatia. Fiecare facea ce vroia, in alegerea unei pofte pagane de orice fel si la orice rang. De dimineata pana la amiaza au strigat un cantec al mortii de cat al vietii. Va dati seama ce inseamna peste 450 de prooroci sa strige incontinuu: “Baale, auzi-ne!” Dar nu sa auzit nici un glas.

Dansau in jurul altarului pe care-l construisera. Executau strigate ale fricii si mai ales ale disperarii la cote inalte, iar, platforma era toata in miscare si in culori vi, aducatoare de groaza si suspans. Poporul se uita si cauta parca un semn ce va sa vina, o veste miraculoasa, un abur macar sa iasa din jertfa de pe altar, dar nimic. Animalul de jertfa era tot acolo si timpul trecea. Soarele amiezii era tot mai torid si spectacolul incepuse sa fie fara vlaga omeneasca. Strigatele celor 450 de prooroci ai lui Baal parca au slabit, iar dansul lor tematic sa transormat dintr-o data intr-un straniu cantec de jale si durere. Dar, Baal nici nu-i baga in seama. Ba dimpotriva, statea nemiscat holbandu-se la ei, caci cu mana lor de om si-au facut acest zeu mort care nu vorbeste, nu striga, nu plange, nu se roaga, nu face nimic pentru neamul de oameni imbracati in haina speciala de Baal-prooroc.

Intr-un tarziu se ridica din locul unde era, Ilie, un singur prooroc al lui Dumnezeu. Statura lui sigura, prestanta lui de prooroc al Cerului, trezeste dintr-o data multimea din popor. O multime obosita, nemancata, cu soarele dogoritor in cap, fara paine si mai ales, fara apa, astepta ceva Divin, astepta o ultima speranta si anume, se va intampla ceva sau nu? Numai ca, Ilie, pune sare pe rana lor de suflet obidit si impovarat de, griji si necazuri. El striga la toti proorocii ca un bariton al Orientului Antic si spune: “Strigati tare, fiindca este dumnezeu; se gandeste la ceva, sau are treaba, sau este in calatorie, sau poate ca doarme, si se va trezi.” Atentie, Ahab era acolo si inghitea in el bataia de joc a lui Ilie. Ahab zicea in inima lui: Am sa-l ucid pentru bataia asta de joc? Cum sa fie Baal in calatorie, el nu vede ca Baal este aici printre noi? Ce sarcastic e Ilie, asta!

“Ei au strigat tare, si, dupa obiceiul lor, si-au facut taieturi cu sabiile si cu sulitele, pana ce a curs sange din ei.” Proorocii lui Baal aveau un regim sever de educatie. Erau sportivi, razboinici cand era nevoie si mai ales aveau un regim alimentar strict si bogat in vitamine. Era aproape de un regim vegetarian. Silueta lor fizica, ce impreuna cu fibrele musculare ale trupurilor lor dadeau acel design-uman perfect. Cantarul era tot timpul in jurul lor, deoarece, nu aveau voie sa depaseasca limita greutatii corporale stabilite prin standarde precise si stabile. Baia corporala era obligatorie dimineata si seara, capul era ras sau avea par, depindea de zeul pe care-l slujea. Barba trebuia spalata, ingrijit pieptanata si taiata dupa canoane bine stabilite in atelierele de frizerie orientala. Pedichiura de asemenea era la inaltime deoarece unele lupte le realizau cu mainile si picioarele.

Acesti prooroci sportivi erau crescuti la curtea regala a lui Ahab si a Izabelei. Ajunsi pe muntele Carmel, din porunca lui Ahab si a Izabelei, au respectat intocmai ritualul lor religios. A curs sange din trupurile lor, iar taieturile cu insemnele lui Baal, nu a ajutat la nimic, ba dimpotriva au aiurat cu totii. Nu mai aveau slava si fala de prooroc al lui Baal de altadata. Mandria lor sportive-religioasa era la pamant iar fizionomia fetelor lor semana a durere si ura de om, transormat intr-un animal diabolic. Ce curaj a avut Ilie sa stea in fata celor 450 de demoni ai lui Baal. Dumnezeu era de fata, si controla toata aceasta imensa scena. Sa nu uitam ca Ilie era singur dar se pare ca Ahab, regele lui Israel stia ca acesta va face ceva in numele Domnului. Acum, poporul adunat, era obosit. Ahab si Baalii-prooroci, asteptau cu sufletul la gura intrarea in scena a lui Ilie, proorocul Adevaratului si Viului Dumnezeu. Poporul era si mai aprins de manie caci Baal, regele lor spiritual a fost facut de ras in public, asa ca ura si dispretul fata de Ilie avea cote incomensurabile. Ce plastica colorata de natura pacatoasa ne ofera Cerul cu aceasta ocazie. Fara apa, fara painea cea de toate zilele, un popor abatut de la Legea Divina, un sistem politico-religios pus la pamant, un Baal mort pentru totdeauna si 450 de prooroci ai lui, terminati din punct de vedere fizico-psihic, o jertfa ce a stat in soare toata ziua pe un altar de jertfa pagan, toate acestea au creeat o imagine de nedescris in cuvinte. Toata suflarea de pe Carmel, asteapta intrarea in scena a lui Ilie Tisbitul, Omul lui Dumnezeu, Amin!

In numarul urmator ACTUL –VIII -c- “Marea Minune de pe Muntele Carmel”

Arh. Gheorghe Petrescu, CUA University, Washington, DC., USA.

Anunt pe cititorii mei ca pe Intercer, Cronica Ideilor, apare pe un nou site:
https://intercer.net/blogs/poeziisieditoriale/

Alt site unde veti gasi Cronica Ideilor, completa din anul 2006-2007-2008-2009,
intr-o prezentare grafica de exceptie este:
http://www.azsmrebenezer.net

Alt site unde veti gasi “Portfoliul arhitectului”, Gheorghe Petrescu, este:
www.gheorghe-petrescu.net

Azi Decembrie 26 – 2009, orele 7:00 pm, Washington, DC.,
Capitala Balaurului American.

Filed under:
Cronica ideilor by arh. Gheorghe Petrescu