În fapt de seară…
În fapt de seară…
În fapt de seară, înspre apus
Cu soarele-i splendid şi-aprins
Prin focu-i veşnic, pe cer sus,
Cu-al său mister de necuprins
Pe bolta albastră cum e-ntins
E-aşa-i frumos, şi de nespus!
Când vezi măreaţa strălucire
A cerului, cu aspect feeric,
Acest tablou sapă-n gândire
Desoperind cum că-ntuneric
A fost odată, în chip himeric,
În spaţiul vast, fără omenire.
În fapt de seară-nspre amurg
Când stelele, încep să apară,
Când clipe-n linişte se scurg
Şi amintesc aşa,-ntr-o doară
De-o dimineaţă şi de-o seară,
Spre Creatorul, gânduri curg.
Spre Dumnezeul cel puternic
Ce-n forţa Lui cea creatoare,
A demonstrat că-I Vistiernic
La-atâtea lucruri de sub soare
Prin Dragostea-I îndurătoare
Ce-o simte sufletul cucernic.
În fapt de seară înspre noapte
Când mii de stele-n strălucire,
În mii de voci şi mii de şoapte
Prin taine-n susur dau de ştire,
Ne spun de-a Domnului Iubire,
Că s-au născut sub cifra şapte!
E cifra-n ordinea desăvârşirii
În Planul cel Sfânt de creaţie,
Privind, o altă lume, a Iubirii
Cu scopul de-a-I da veneraţie,
Reprezentând prin explicaţie
Că ea e rod, sfânt al Gândirii.
Această lume-i lumea noastră,
Lumea nevrednică-n cercare
Care-a deschis trista fereastră
Căzând în marea neascultare,
Care s-a întins înspre pierzare
Şi-a murdărit Planeta albastră.
Totuşi, păcatul nu va fi veşnic!
Prin Planul Sfânt de mântuire
Când timpu-a devenit prielnic,
Domnul Hristos, la îndeplinire
El l-a transpus, prin răstignire
În spaţiul nostru cel vremelnic.
Flavius Laurian Duverna
