Încă un an…
Încă un an…
Trecut-a iar un an la număr
Ducând cu el spre veşnicie,
Speranţa acelor, care sufăr
Întocmai ca floarea de nufăr
În timpul scurt, de pribegie.
Ca şi străini fiind şi călători,
Aici, în căutarea unei patrii
Mai bune, – ei de multe ori,
Văzând cum se perind orori
Sunt ca o pasăre între gratii.
Ar vrea sa scape, în sfârşit,
Să-şi ia zborul spre-nălţimi,
Spre ţara sfântă ce-au dorit
Cât pe pământ, ei au trăit
Trecând atâtea-ntunecimi.
Din nou spre-a fi integraţi
În circuitul ceresc de valori,
Al celorlalte lumi, – cercaţi-,
Prin Harul Sfânt strămutaţi
Şi-n veci de veci nemuritori.
Prin Jertfa sfântă din Calvar,
Ei noul test pot să îl treacă,
Căci prin credinţă şi prin har
În Hristos Mielul de pe-altar,
Menirea iar pot să-şi refacă.
În planul de răscumpărare
S-au stabilit măsuri precise,
De-a se veni, într-ajutorare
Prin sângele crucii-n iertare,
Acelor ce-au inimi deschise.
Acelor ce lovesc cu pumnul,
Nici în zadar, şi nici în vânt,
Ci-n stăpânire îşi ţine trupul
Dezaprobându-şi… trecutul,
Creştini în fapte şi-n cuvânt.
O, încă puţin, da, încă puţin,
Din timpu-acel de pregătire,
Căci conform planului divin
Cei patru îngeri, tot mai ţin
Vânturile lor, spre mântuire.
Domnul ‘Şi-ntinde încă harul,
Şi nimenea nu vrea să piară,
Ci toţi ce vor, pot fi în carul,
C-au biruit, trecând amarul-
Când El veni-va a doua oară,
Să-i slăvească-n Jertfa mare
Cu-al Său sange, neprihănit,
Ce-n dragoste, în revărsare
Sus la Golgota, -ntru salvare
Întreg pământul l-a-mpânzit.
Flavius Laurian Duverna
