Amăgire
ianuarie 27, 2013
Se odihnea pe caldarâm,
Sub raza dulce-a blândei luni,
Un cerceluș strălucitor,
Podoabă fină, oameni buni!
Un om modest înveșmântat,
Se aplecă încetișor,
Spre luciul mic, neînsemnat,
Îl luă degrabă gânditor.
O casă plină de copii,
Cu două mâini la îngrijit,
Îl așteptau tot zi de zi,
Cu pâine, vreascuri de-ncălzit.
Cu cercelușul salvator,
Se îndreptă spre magazin,
Speranțele veneau în zbor,
Fața se lumină puțin.
Curând visul se risipi,
Ca aburul naintea sa,
Când adevărul dur lovi,
Avea în mână-o tinichea.
––––––––
Dar tu, creștin strălucitor,
Cu vorba, portul admirabil,
Sub Cerul drept judecător,
Fi-vei de aur veritabil?
Floare de colț
