Amăgiri
mai 20, 2012
Înșelător și drag, fermecător,
Cuvântul spus de ființa trecătoare,
Aprinde iar speranță nopților,
Într-un târziu privești la ea cum moare.
Se zbat în gânduri vorbele lui Hamlet,
A fi sau A nu fi, ca realitate,
E-un suflet omenesc în mod concret,
Mai nestatornic nici că se mai poate.
În balansoarul minții alte verbe,
Se leagănă prea zâmbitoare,
A nu avea și A avea superbe
palate ca-n povești. E totul oare?
Pendulul cugetului omenesc,
Se joacă zilnic cum îi place,
Concepțiile-și schimbă, e firesc,
A face-l concurează A nu face.
Și șchiopătând de ambele picioare,
Nesiguranța o trăiești și-o ai,
Te hotărăște, dar, decizia-i mare,
Nu vei putea să fii și-n iad și-n rai!
Floare de colț
