Apă din Stâncă
august 24, 2014
Zi după zi pustiul nesfârșit,
Colinele de griji ce vin mereu,
Unic peisaj omului obosit,
Fac mersul înainte foarte greu.
Se-afundă pașii, aerul e foc,
Oaza e încă mult prea departe,
O umbră mică nu găsești deloc,
Speranțele sunt toate sparte.
Furtuna de nisip ascunde iar,
De apă sau răcoare bucurii,
Și de sub pietre scorpioni apar,
Ai necredinței, disperării vii.
-Scapă-ne, Doamne! șoaptă se-auzi,
Cu ultime puteri rostită greu…
Din ceruri Tatăl vede-ai Săi copii,
Izvor în Stâncă face Dumnezeu.
Floare de colț
