Așteptare
mai 21, 2012
El vine azi? Sau poate mâine?
Când clipele îi par ca veacuri,
Nu-i trebuință nici de pâine,
De apă rece sau de vreascuri.
Privirea a obosit de zare,
Iar hainele s-au prăfuit…
Și așteptarea grea îi pare,
E-un suflet trist și obosit.
Se-așterne seara pe tăcute,
Cu pași mărunți și delicați,
Penumbra camerei plăcute,
Primește pe cel mic din frați.
O nouă zi de așteptare,
Va-ncepe mâine suspinând,
Dar el voiește a fi tare,
Așa a spus în al lui gând.
Căci va lucra fără-ncetare,
Și totul fi-va pregătit,
Ce dulce, bucurie mare,
Căci vine Fratele-i iubit!
Floare de colț
