Băiete, scoală-te!
Când flacăra de la botez mai scade,
Și totul intră în monotonie,
Se pare că e suficient cât știe,
Și predicile sunt atât de fade,
Vine mai rar de-acum la închinare,
Prea obosit de-ntreaga săptămână,
Ascultă predici doar de prima mână,
Mai doarme-apoi cât e ziua de mare.
Și tot mai rar el Biblia deschide,
Iar ruga-i telegramă prea grăbită,
Nici nu observă când vine-o ispită,
Păcatul, lumea ca un șarpe-l prinde.
E mort! Spun frații de la adunare,
Se pregătesc decesul a-l înscrie,
Nimeni n-a plâns și n-a dus Apă Vie,
Va fi uitat apoi ca orișicare.
Bătrânul tată tot mereu îl plânge,
Se roagă, se frământă, n-are stare,
El nu renunță, vrea din cer salvare…
-Băiete, scoală-te! EU am plătit cu sânge!
Floare de colț