Bucăţi de suflet
Prin ape, foc şi prin furtună,
În suflet totu-i sfărâmat.
Să cercetez, e calea bună,
Cât e distrus şi cât salvat.
Ce dezolant, ce risipire…
Pierdute-n valul înspumat,
Bucăţi de suflet, fericire,
În zori de zi s-au destrămat.
Prin lacrimi am zărit fragmente,
De la cei dragi ce m-au purtat,
Mâinile tremurând şi-atente,
Le-au strâns la piept imediat.
Veşti rele şi întristătoare,
Sosesc de la vrăjmaşii mei,
Care se-ntreabă de ce oare,
Mai sper şi caut făr’ temei.
Fără să ierte vreo bucată,
E nimicit totul pe rând,
De ura, furia-nverşunată,
Mulţi alţii povestesc plângând.
De întâlneşti în drumul tău,
Bucăţi de suflet sfâşiat,
Adună-le şi nu fii rău,
Lovindu-le neîncetat!
Mesajul scump de-ncurajare,
Târziu aflat-am nesperat,
Din suflet partea cea mai mare,
Departe se-află la păstrat.
O inimă însângerată,
La adăpost a aşezat,
Cu grijă şi multă căldură,
Tot ce-a găsit nevătămat.
Curând revine-n strălucire,
Al omenirii Creator,
Cei buni primi-vor răsplătire,
Un trup şi-un suflet uimitor.
Floare de colţ
