Bucurie
noiembrie 17, 2014
O adiere dulce vine
Cu pace multă și căldură,
Purtând lumină, gând de bine,
Înlăcrimează stânca dură…
Zâmbet, speranțe semănate,
Din mici scântei – un foc prea mare,
Unindu-se astfel cu toate,
Vor demnitate și salvare.
Un alb veșmânt și fără pată,
Îmbracă viața noastră nouă,
Lucrăm mai mult ca niciodată,
Dar pâinea o-mpărțim în două…
O, ce răspuns la rugăciune!
Cât har vărsat, câtă iubire!
Cerul întins de nu poți spune,
Iubește-ntreaga omenire!
Floare de colț
