Bunicul și nepotul
La malul mării, într-o seară,
Când briza este răcoroasă,
Bunicul se plimba pe-afară,
Cu-al său nepot pe lângă casă.
-Bunicule, sunt lucruri oare
Pe care Dumnezeu nu poate
Nici azi nici în trecutul mare,
Să le-mplinească între toate?
-Copile drag, să știi preabine,
Doar trei din ele îți voi spune.
Domnul din cer iubit de tine,
Spune numai cuvinte bune.
Minciuni nu spune niciodată,
Nu poartă niciodată mască,
Inima Lui e preacurată,
El nu poate ca să urască.
Voința ta nu o zdrobește,
În urma ta El o să plângă,
N-o să-nțelegi cât te iubește,
Nicicând El n-o să te constrângă.
Și vei afla noi lucruri care,
Domnul din ceruri clar nu poate,
Să le-mplinească, prin urmare,
A dat pe Fiul Său la moarte…
Răsare luna peste mare,
Dantela apei spală urme,
Tăcuți vor merge la culcare,
Rugând pe Hrist să îi indrume…
Floare de colț
